|
Lecturi on line Aurul, elementul cu numărul de ordine 79, adică avand un atom cu 79 de electroni, dispuşi pe orbite in succesiunea 2,8,18,32,18,1, are greutatea atomică 196,97 şi este aşezat in grupa I, perioada a VI. Are densitatea 19,3 gr/cm cubi, se topeşte la 1063 grade C şi fierbe la 2600 grade C, are duritate 2,5. in natură se găseşte in stare nativă in minereuri de pirite, galenă, cuarţ, in nisipuri aurifere sau in filoane [23]. Se lasă corodat doar de apa regală sau de cianuri alcaline. Pe cat este de inert faţă de apă, aer, intemperii, pe atat e de schimbător din punct de vedere al preţului la bursă. Are multe calităţi dar campion absolut este la ... densitate. Poate ne va ajuta in carieră, dacă vom reţine că e de şase ori mai greu decat ... nisipul! Cu un singur electron pe ultima orbită, aurul este un element extrem de selectiv, neintrind decat in legături titrate, monovalente, pe măsura preţiozităţii sale. Intră in schimb, in oricare dintre tranzacţiile comerciale pe care le fac pămantenii, ca etalon de garantare a puterii economice a valutelor naţionale. Nici o ţară din lume nu este insă suficient de blindată in lingouri galben-aurii aşa incat să-şi paveze autostrăzile cu covoare auro-bituminoase. In acest context, estimand ca enorme extracţiile aurifere, dezvoltate pe Pămant de-a lungul timpului, rămane intrebarea: Unde ne este aurul? Unde este ascuns sau cine ni l-a luat? Dacă un popor ar fi pus, prin tehnici subtile şi indelungate, mana pe tot aurul din lume, nivelul său de trai nu ar fi echivalent cu cel din RAI sau peste, doar pentru că păzeşte un munte de aur. Ar trebui să-şi cumpere hrană, apă, haine, să-şi plătească armata, paznicii şi muniţiile. Paradoxal deci, aurul nu are decat o valoare convenţională, el devine cu adevărat util doar cand iţi cumperi cele lipsitoare. Atunci insă a trecut la alt proprietar, care nu o duce mai bine, decat dacă il vinde şi işi ia la randul lui, ce-i trebuie. Nu aducem in discuţie situaţiile limită cand: - Aurul este capturat, urcat in corăbii şi intregrat averilor coroanei regale, cum a procedat spaniolul Francisco Pizarro in 1520 cu aurul incaşului Atahualpa. Nu ştim ce rege spaniol a preluat transportul şi nici cate pizzerii a deschis cu cele cinci corăbii pline cu aur. - Aurul este strans cu trudă in tezaure şi trimis pentru păstrare la vecinii cei puternici, de unde nu se mai intoarce niciodată. - Aurul este extras din pămant chiar de ocupanţii imperiilor ce se perindă prin hublourile ţării posesoare, ca la cinema (romanii, goţii, hunii, austroungarii, turcii, ruşii etc.). - Aurul este trimis de bună voie in chervane mormănite pe la inaltele Porţi ale lumii pentru a mirui paşalele, a introna domnitorii sau pentru campaniile electorale ale preşedinţilor. - Aurul este vandut sau cumpărat prin ofertă publică, democratic, la bursă. Preţul se reglează din off, tot democratic, astfel incat cel ce are aur şi vinde, să ia pe el mai nimic. După ce tranzacţia este efectuată, ca prin minune, bursa reintră in cursa urcătoare pe sinusoidă şi noul proprietar vinde aurul altcuiva, după care trage pe dreapta imbogăţit. Acum că am inţeles cum stau lucrurile constatăm că mecanismul este aşa de bine organizat, incat să o ducă mai bine cel ce nu mai are aurul, scăpand de el, decat cel ce l-a preluat şi il deţine. Pentru a trăi bine şi liniştit trebuie deci să te lipseşti cat mai repede de aurul pe care il ai, ochiul dracului fiind aducător de nenorocire. Astfel după ce i-a lansat in afaceri pe toţi cei harnici, destoinici şi intreprinzători, aurul se poate strange fără consecinţe in buzunarul Celui Care Nu Are Nevoie De Nimic, pe scurt CCNANDN. Monumentala Carte a Cărţilor, atatea cate au mai rămas, este fără nici un dubiu o operă extraordinară. Am auzit de multe ori declaraţii extaziate de tipul: Dacă aş naufragia pe o insulă pustie m-aş considera fericit dacă aş apuca să iau cu mine o Biblie. Sau: Dacă aş fi determinat să iau cu mine o singură carte, indiferent ce destinaţie mi s-ar rezerva, aş alege Biblia. Astfel ademenit, am citit şi eu Biblia. Apoi am studiat-o. Intr-adevăr aveau dreptate. Este Cartea Lumii, fără nici un dubiu. Mai puţin cateva chestiuni care nu se leagă, şi cateva pe care nu le inţelege nimeni, şi de aceea nici nu le intrebă. In rest este pe drept, inegalabilă. Dintr-o dată mi-am dat seama că se intamplă ceva. Unde este Sumerul? Să zicem că egiptenii au fost scoşi din naraţiune din cauza conflictului exodului, deşi l-au găzduit o viaţă din cele trei ale sale, pe Trimegistus [186,281]. Mesopota-mienii au fost şi ei lăsaţi de-o parte din cauza conflictului milenar cu Babilonul. Dar Sumerul? Dacă nu aţi mai avea altceva de citit, in afara Bibliei, nu v-ar lipsi Sumerul? Nu v-ar fi dor de budhişti? De indienii care au incriptat adevărurile lumii in sanscrită? De chinezi, cu Fuxi şi Nuwa, distribuiţi in rolurile lui Adam şi Eva? Nu vi s-ar părea lumea prea mică, fără cultura minoică, fără incaşi, nepoţii olmecilor? Fără pelasgii care i-au lăsat moştenire lui Apolodor din Damasc, dreptul de a folosi, fără taxe, podul de peste Dunăre? Chiar nu vrea nimeni să afle cine a construit piramida lui Keops, intr-o ţară in care cea mai grea trudă devenise adunatul paielor ce se pun in chirpici? Exodul (5,6) "Şi chiar in ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor: Să nu mai daţi poporului paie ca mai inainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strangă paie. Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi, pe cari le făceau mai inainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: Mi s-a părut că nu se leagă in contextul biblic, problema aurului şi problema martorilor genezei. Am formulat public intrebările in volumul Divina impostură [150]. Considerandu-l desacralizant, confraţii pămanteni nu mi-au răspuns, fiind probabil un act de subdemnitate să adancească cercetarea. Dar in semn că sunt pe drumul cel bun, Cel de Sus a inceput să-mi răspundă la intrebări, in felul său de nimeni imitat. Potrivind cohorte infinite de hadroni, a făcut să se poată tipări cărţi ce au ajuns la mine ca să fie citite, cărţi de care nu auzisem pană acum şi care parcă se deschideau singure la subiectul căutat. Ar fi o grosolănie să nu folosesc ocazia pentru a mulţumi smerit, conştient că insăşi formularea gratitudinii este o trufie. Deoarece apariţia lui Adam nu mai este un jalon unic de referinţă, graţie celor două nominalizări ale sale: prima in Geneza (1,27) şi a doua in Geneza (2,7), o voi folosi ca etalon pe Eva. Semnalam că judecand după Biblie aurul este, paradoxal, cunoscut omului incă dinaintea apariţiei sale, adică dinaintea genezei Evei, prefaţand apetitul său pentru bijuterii şi giuvaeruri: [150,(29)] "Pare o greşeală de montaj faptul că Domnul se ocupă personal in geneză de stabilirea toponimelor, lăsand pe mai tarziu şi la iniţiativa omului nominalizarea vitelor, păsărilor şi fiarelor. De fapt intenţia a fost de a se sugera pe inţelesul nostru, perimetru unde Domnul mergea la serviciu, două denumiri fiind in vigoare chiar de la facerea omului, pană astăzi (Eufratul şi Tigrul). Interesul pentru această problemă pare mult mai pămantean şi mai recent decat suntem dirijaţi să credem. A fost insă un fapt de o şi mai acută prioritate, el avea să explice de-a lungul vremurilor, apetitul ancestral pe care il au fii lui Israel pentru aur! Nici nu se dezmeticise bine prima fiinţă omenească, iar YHWH se grăbeşte să ne vandă pontul unde se găseşte aur, dar din cel bun, nu contrafăcut. (Geneza 2,11) Ce părere aveţi? Acestea sunt informaţii despre geneză? Par decupaje din Financial Times! Baza documentară a creaţioniştilor pare compromisă." Nimeni nu a luat in serios sesizarea sau nedumerirea mea, de dată recentă, deşi exegeza biblică a hrănit mulţi inaintaşi. Legat de martorii nominalizaţi la geneză: [150,(3)] <"Primul martor: Se trece cu vederea, după o metodă ce a devenit uzuală, atunci cand adevărul devine incomod, faptul că Domnul a avut pe durata creaţiei un martor, in persoana robului său Iov. In mijlocul unui expozeu savant, conceput pentru masele ignorante, menit să delimiteze omnipotenţa Domnului de nimicnicia omului, YHWH face o afirmaţie uluitoare: IOV(38,21) "ŞTII, CĂCI ATUNCI ERAI NĂSCUT ŞI NUMĂRUL ZILELOR TALE ESTE MARE."> Să fie oare o intamplare faptul că Biblia extrem de riguroasă, atunci cand se doreşte, lasă la aprecierea cititorilor tocmai varsta lui Iov? Şi mai departe: Reluăm: "Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri...Ştii, căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale este mare". Extraordinară problemă. Deci Domnul cand a făcut cele ale creaţiei a avut un martor, pe Iov, care atunci era născut. Să fie o balbă divină? Să fie greşeală din cronici sau cronicari? Deşi nu a inţeles nimic din ce executa Dumnezeu, Iov a beneficiat ulterior de un tratament şi o poziţie socială privilegiată, legătura cu divinitatea aducandu-i numeroase avantaje. Să privim ca pe o intamplare că Diavolul ii cam poartă sambetele lui Iov? Şi că nu pierde ocazia pentru a face public că nu este străin de tratamentul special pe care YHWH i l-a rezervat lui IOV? (Iov 1,10) "Nu l-ai inconjurat Tu cu un gard de protecţie, pe el, casa lui şi tot ce este al lui? (precum vilele de protocol n.a.) Ai binecuv?ntat lucrul mainilor lui şi averile lui acoperă ţara."> Iov, un personaj fără varstă şi fără pereche al Bibliei, merită mai multă atenţie decat i se acordă chiar dacă investigaţia ar lua o turnură neaşteptată sau nedorită, Iov avand relaţii de tip special atat cu Domnul Dumnezeu cat şi cu Satan: Iov(1,1) "Era in ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău. I s-au născut şapte fii şi trei fete. Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului. Fiii săi se duceau unii la altii, şi dădeau, rand pe rand, cate un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănance şi să bea impreună cu ei. Şi, după ce treceau zilele de ospăt, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula disdedimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei cate o ardere de tot. Căci zicea Iov: Am putea crede că Iov este un om de vază, aşezat la casa lui, drept intru credinţă, crescător şi deţinător a mii de animale, ca ataţia alţii, dar ar fi o concluzie pripită. intr-un expozeu spus la necaz rezultă că din intamplare sau din hobby, Iov, după cum se vede, fără varstă, are cunoştinţe ample in domeniul ... mineritului şi metalurgiei metalelor preţioase, cuprului şi fierului: Iov (28,1) "Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit. Fierul se scoate din pămant, şi piatra (sulfatul de cupru n.a.) se topeşte ca să dea arama. Omul pune capăt intunericului (Cu ajutorul felinarului, de care se slujesc minerii n.t.), cercetează, pină in ţinuturile cele mai adanci,pietrele ascunse in negura şi in umbra morţii. Sapă o fantană (puţ n.a.) departe de locurile locuite (aluzie la procedeele extrem de toxice de epurare a aurului folosind cianuri alcaline, procedeu ce urmează să fie utilizat in cea mai pitorească zonă a Romaniei, la Roşia Montană n.a.); picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atarnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti (Zugrăvirea lucrătorilor atarnaţi de funii n.t.; lifturi n.a.). Pămantul, de unde iese painea, este răscolit in lăuntrul lui ca de foc, pietrele lui cuprind safir, şi in el se găseşte pulbere de aur. Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea (Pare să indice mijlocul de transport a produselor de extracţie n.a.). Ochiul vulturului n-a zărit-o, cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea, şi leul (nu e vorba de leul rom?nesc! n.a.) n-a trecut niciodată pe ea. Omul işi pune mana pe stanca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină (dinamitează cu trotil licenţă Nobel, sau cu lasere de mare putere n.a.). Sapă şanturi in stanci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ in ele. Opreşte curgerea apelor (amenajează aducţiuni de apă pentru a spăla pulberile aurifere n.a.), şi scoate la lumină ce este ascuns." Ca din intamplare, căci omul spune multe la necaz, mai aflăm că Iov are cunoştinţe de genetică, adică diferenţiază intre un produs de calitate şi un hibrid, căruia nu i se acordă nici viaţă lungă, nici răgaz de odihnă: Iov(14,1) "Omul născut din femeie, (deci mai există şi altă posibilitate n.a. ) are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră. Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine! Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul. Dacă zilele lui sunt hotărate, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai insemnat hotarul pe care nu-l va putea trece, intoarce-ţi măcar privirile de la el, şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfarşitul zilei." Deci Iov e din vechea gardă, dinaintea potopului, ştie cate ceva şi despre una dintre geneze, cea la care a asistat şi din care a inţeles mai mult decat a mai rămas in Biblie. Dar poate s-au mai pierdut foile. La ce mai sunt buni prietenii dacă nu te ajută la necaz? Iar Iov are prieteni de nădejde, nu flateuri: Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama. Tot din vechea gardă, judecand după numele lor şi după priceperea pe care o au. Păcat că părintele Cornilescu nu ne-a tălmăcit sensurile cuprinse de numele prietenilor lui Iov. Dar le aflăm de la Zecharia Sitkin [182,239]: Elifaz din Teman alias Dumnezeul meu este aurul meu curat! Bildad din Şuah alias Locul puţurilor adanci! Ţofar din Naama alias Cel mai priceput dintre fierari! Odată scos la lumina zilei, aurul - ochiul dracului - intră de milenii in circuitul bancar, adică ia din nou drumul economiei subterane, ca să nu spun intraterestre. Calea transportului aerian, pe trasee pe care nici păsările de pradă, nu le pot controla, este netezită mai intai spre domnul Dumnezeu, cu o destinaţie pe care de la inceput am acreditat-o interesului public: [150,(6)] (Iosua 6,19) "Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de bronz şi de fier să fie inchinare Domnului, ele vor intra in visteria Domnului". (Exodul 25,2) "Vorbeşte fiilor lui Israel să-Mi aducă un dar inălţat; de la oricine are tragere de inimă să iei darul Meu inălţat. Iată ce veţi primi de la ei ca dar: aur, argint şi bronz;"> Şi pentru că nici atunci scopul nu trebuia să ţină cont de mijloace, erau binevenite chiar şi tertipurile: Exodul (11,1) "Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere inaintea Egiptenilor; Şi, cand veţi pleca, nu veţi pleca cu manile goale. Fiecare femeie va cere dela vecina ei şi de la cea care locuieşte in casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe cari le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jăfui astfel pe Egipteni." Nu există intrebare fără răspuns. Să vedem ce răspuns ar primi următoarea intrebare: Ce ar putea face Cel Care Nu Are Nevoie De Nimic, pe scurt CCNANDN, cu aurul pămantenilor? Dacă prin absurd se va demonstra că a găsit o utilitate aurului, atunci numele pe care i l-am dat, nu i se potriveşte fiindcă are şi El nevoie de ceva, ca tot omul, şi trebuie să-i dăm numele ce i se cuvine. [182,192] "In fruntea panteonului sumerian se află un Cerc Olimpian alcătuit din doisprezece zei, deoarece fiecăruia dintre aceşti zei, trebuia să-i corespundă o planetă din sistemul solar. Intr-adevăr, numele zeilor coincideau cu numele planetelor, cu excepţia cazului in care se utilizau mai multe epitete pentru a descrie planeta sau insuşirile zeului. In fruntea panteonului se afla conducătorul din NIBIRU, pe nume ANU, al cărui nume insemna Cerul, deoarece işi avea sălaşul pe NIBIRU (aici ne delimităm de autorul citat deoarece ANU in sumeriană inseamnă TIMPUL, iar echivalentul său YHWH in ebraică inseamnă Cel veşnic, deci in consonanţă deplină. Limba romană, cea păstrătoare a tradiţiilor importante, stabileşte ierarhia corectă: AN este doar o unitate de măsură pentru timp, lăsand loc ierarhiilor divine superioare ce au poate in subordine şi planeta NIBIRU n.a.). Soţia sa, ANTU,(in consonanţă cu ANTU avem cuvantul antum - in cursul vieţii, viu, trăind n.a.) făcea şi ea parte din panteon (Cum e in cer aşa şi pe Pămant! n.a.). Din grup făceau parte şi cei doi fii ai lui ANU: EA (Aceea A Cărei Casă E Apa), dar care avea altă mamă, şi ENLIL (Stăpanul Care Porunceşte), care era adevăratul moştenitor deoarece mama lui era ANTU, sora vitregă a lui ANU. Lui EA i se spunea in textele sumeriene şi ENKI (Stăpanul Pămantului), deoarece se aflase in fruntea primei misiuni a celor de pe NIBIRU pe Pămant, unde infiinţase primele lor aşezări in biblicul EDEN... Atitudine exprimată cat se poate de clar in: Iov (1,7) "Domnul a zis Satanei: De unde vii?" Şi Satana a răspuns Domnului: De la cutreerarea pămantului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el." Şi pentru că discuţia lancezea, se abordează subiectul predilect, o cunoştinţă comună - Iov: Iov (1,7) "Domnul a zis Satanei: Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămant. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău." [182,192] "Misiunea lor era aceea de a obţine aur, deoarece Pămantul era unica sursă şi nu pentru podoabe, ci pentru a purifica atmosfera de pe NIBIRU, prin risipirea prafului de aur in stratosfera acelei planete. După cum se consemnează in textele sumeriene, ENLIL a fost trimis pe Pămant să preia comanda atunci cand metodele de extracţie iniţial folosite de ENKI nu s-au mai dovedit satisfăcătoare. Aşa a inceput duşmănia dintre cei doi fraţi vitregi şi urmaşii lor, care a dus şi la Războiul Zeilor." Este mai mult decat o ipoteză şi o susţinem chiar, p?nă la un punct, pe deplin convinşi de justeţea ei, judecand după amploarea pe care o avea pe Terra exploatarea aurului in vremuri cand oamenii ar fi trebuit să aibă agenda ocupată, ca şi astăzi, cu obţinerea licenţelor de vanătoare, pescuit sau culegerea ciupercilor! Cităm in continuare pentru a marca punctul de unde avem altă opinie: "Pămantul era impărţit intre popoarele care il locuiau. Celor trei fii ali lui ENLIL - Ninurta, Sin, Adad - şi celor doi gemeni ai lui Sin, Samashi (Soarele) şi Ishtar (Venus) li s-au dat pămanturile Shem şi Japhet, ale semiţilor şi indoeuropenilor; lui Sin (Luna) i s-a dat Mesopotamia inferioară;lui Ninurta (Războinicul lui Enlil, Marte) munţii din Elam şi Asiria; lui Adad (Cel care Tună, Mercur) i s-a dat Asia Mică (pămantul hitiţilor) şi Libanul. Ishtar a fost făcută stăpană peste spaţiul din Valea Indului, iar Shamash a fost pus să comande portul spaţial din peninsula Sinai. Această impărţire a fost contestată; Enki şi fiii lui au luat păm?ntul lui Ham, al oamenilor cu pielea neagră din Africa, civilizaţiile din Valea Nilului şi minele de aur din sudul şi vestul Africii, un cadou nepreţuit şi foarte dorit." Nu, nu se poate, o contestăm şi noi, prea mulţi zei pe kilometrul pătrat. Reprezentanţii a atatea planete din sistemul solar să bată atata drum pentru a primi o parcelă pe teritoriile semite! Apoi să aştepte răbdători ca fenicienii din Tyr să se lase conduşi de curenţii marini şi să descopere Americile ca să-şi deschidă camere de comerţ in Brazilia [39, 197]. in timp ce in Peru şi Mexic aurul aştepta să fie incărcat şi adus la curţile imperialilor europeni. Şi toate acestea numai pentru a incăpea intre coperţile Bibliei. Nu. Zeii operau cu alte unităţi de măsură. Argumentele le aflăm in acelaşi material: [182,264]"Lui ENKI i-a venit o idee: Vom crea muncitori primitivi, a spus el, pe umerii cărăra va cădea tot greul! Adunării uimite i-a relatat că a efectuat experimente cu ajutorul medicului şef Ninti/Ninharsag. Pe Păm?nt, ?n estul Africii există deja un om primitiv, un om-maimuţă. ... Aşa a fost creat Lulu-Amelu, lucrătorul amestecat prin manipulare genetică şi fertilizarea oului unei femei maimuţă intr-o sticlă de laborator. Hibrizii nu puteau procrea (hibrizii sunt intotdeauna sterili [150,(31)]n.a.); femeia Anunnaki trebuia să fie de fiecare dată zeiţa mamă. Dar ENKI şi Ninharsag i-au perfecţionat prin metoda incercare şi eroare, pană au obţinut modelul perfect. Cu ajutorul acestor servitori, s-a extras aur din belşug, iar zeii Anunnaki - 600 pe Terra şi 300 pe orbită, s-au obişnuit să ducă o viaţă lipsită de griji.... . " Biblia ne spune şi ea fără a ne da prea multe amănunte ca să nu ne colmateze raţionamentul, dar să ne ingreuneze metabolismul: Geneza (3,17) "Omului i-a zis: Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mancat din pomul despre care iţi poruncisem: Să nu mănanci deloc din el, blestemat este acum pămantul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el in toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănanci iarba de pe camp. in sudoarea feţei tale să-ţi mănanci painea, pană te vei intoarce in pămant, căci din el ai fost luat; căci ţărană eşti, şi in ţărană te vei intoarce.(bla,bla,bla,bla n.a.)" După numai caţiva paşi pe drumul aurului, Ochiul Dracului, avem castingul scenariului sumerian descoperit de Zecharia Sitchin [182],[183],[184]. Biblia rămane acum o poveste compusă din amintirile bine cernute ale naratorilor care au citit sau au aflat textele sumeriene aşa incat: ENKI, zeul care trebuia să preleveze cantităţi cat mai mari de aur de pe Terra, pentru scopul nobil de a-şi salva Planeta natală, aruncand praf de aur in stratosfera acesteia şi in ochii credulilor din biblioteci, preia rolul lui Satan. Dar ENKI are un frate de tată pe nume ENLIL, care este interpretat in Biblie de cel mai iubit dintre personaje: Matei (4,7) " Domnul Dumnezeu este desigur tatăl lor, numit de sumerieni ANU, şi de Biblie YHWH. Figuranţii, popoarele, au fost create pentru a căuta şi scoate din adancuri aurul. Popoare de mineri, pentru minerit. Aurul era strans in temple şi zeii, acum scăpaţi de grija mineritului o puteau ţine in orgii olipiene, doar veneau şi il preluau la termene stabilite. Cand programul de exploatare a aurului se incheie nimeni nu mai este folositor, ca pe Marte. Sondele spion ale pămantenilor, vor descoperi pe Marte nu numai urme de apă, albii părăsite sau cavităţi secate, vor descoperi şi peşteri şi tuneluri subterane. Aurul se scoate din subteran şi pentru afinare sunt necesare mari cantităţi de apă. Cand aurul s-a epuizat locul nu mai prezintă interes. Ca să glumim puţin, deşi e trist, iată de ce clasific disponibilizările masive de mineri, ce se fac astăzi la presiunea FMI, ca preludiul apocalipsei economice pe care o antrezărim. Cand ingerii au coborat pe Pămant şi s-au imperechiat cu femeile pămantenilor, de fapt fiecare dorea să-şi aibă tribul lui personal de mineri, care să ii strangă aur. Evaziunea fiscală ar fi fost o nimica toată pe langă celălalt rău produs, evaziunea genetică. Au rezultat oameni cu un potenţial intelectual mai mare dec?t al celor proiectaţi, iar consecinţele nu au intarziat să apară. ENKI, pragmatic din fire, sub presiunea planului de producţie, s-a gandit să folosească, pentru inflorirea afacerilor şi aurului prin comerţ chiar şi in sediile templelor religioase. ENLIL, rafinat şi generos, devotat ideii de progres nepătat, omenos şi bland, i-a alungat pe negustori din temple, chiar cu preţul unei mici recesii locale. Debusolaţi oamenii au intrat in derută. După o vreme templele in care se strangea aurul nu mai erau la mare căutare şi funcţiile lor au decăzut. Aurul trece dintr-un buzunar an altul, fiecare işi pune pe picioare propria lui afacere şi transferă aurul altcuiva. Simpla posesie, chiar temporară a aurului te face bogat, ca o simplă expunere le radiaţii. Radiaţia bogăţiei! Afacerea amorsată trebuie să producă profit, să aducă aurul inapoi, fiindcă este menit zeilor. Leviţii sunt inlocuiţi cu bankeri, dascălii cu brokeri. Colectorii de biruri (vameşii) ajung portărei şi executori judecătoreşti, diaconii işi păstrează calificarea de slujitori dar işi schimbă cabinetele şi devin miniştri - adică tot slujitori, ţarcovnicii primesc posturi de consilieri. Aurul nu se corodează, şi nu se consumă, crează insă omului impresia de bogăţie, după care il părăseşte. Modern, procesul continuă şi aurul este strans in bănci. Pentru că zeii vin să-şi ia ofrandele rar, dar la termen, portăreii şi bankerii trăiesc cu sentimentul că sunt stăpanii lumii. Rolul lor este doar să numere lingourile, să le mangaie, să le şteargă de praf, să le investească distribuindu-le altora, cu titlul de capital, apoi să strangă aurul inapoi şi să aibe profit, după pilda talanţilor: Matei (25,14) "Atunci impărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, cand era să plece intr-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a incredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui (adică le-a dat capital n.a.); şi a plecat. Indată, cel ce primise cei cinci talanţi, s-a dus, i-a pus in negoţ, şi a caştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a caştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decat un talant, s-a dus de a făcut o groapă in pămant şi a ascuns acolo banii stăpanului său. După multă vreme, stăpanul robilor acelora s-a intors şi le-a cerut socoteala. Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi, şi a zis: Doamne, mi-ai incredinţat cinci talanţi; iată că am caştigat cu ei alţi cinci talanţi. Stăpanul său i-a zis: Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios in puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră in bucuria stăpanului tău. Cel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el, şi a zis: Doamne, mi-ai incredinţat doi talanţi; iată că am caştigat cu ei alţi doi talanţi. Stăpanul său i-a zis: Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios in puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră in bucuria stăpanului tău! Cel ce nu primise decat un talant, a venit şi el, şi a zis: Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai sămănat, şi strangi de unde n-ai vanturat: mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul in pămant; iată-ţi ce este al tău! Stăpanul său i-a răspuns: Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am sămănat, şi că strang de unde n-am vanturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat inapoi cu dobandă ce este al meu! Luaţi-i dar talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l in intunerecul de afară: acolo va fi plansul şi scraşnirea dinţilor." Am citit regulile primordiale ale jocului piramidal in care cel slab, ezitant sau neindemanatic eşuează, dă faliment şi dispare, dar impinge bogăţia in sus, in buzunarul celui bogat care mai adună incă şi prosperă in continuare. Din răcoarea beciurilor bancare, aurul inspiră incredere şi putere oamenilor de deasupra, care dezvoltă tranzacţii, fac schimburi, se lansează in afaceri, manipuland hartii, adică bancnote, pentru a nu avea emoţii că aurul nu va fi recuperat pană la timpul stabilit de zei. Mai nou, nici hartiile-bancnote nu mai părăsesc visteria şi se manipulează doar cifre, prin conexiuni electronice. Pentru că nu au suficientă credinţă in forţele proprii, oamenii capătă sentimentul siguranţei doar cand simt aurul in sertar, il văd in lingouri, sau il ştiu in contul lor bancar. Ar putea tot aşa de bine să fie harnici, increzători, cinstiţi şi intreprinzători, vizualizand aurul din subteran, in filoane, pepite, nisipuri aurifere, neadunat şi nemarcat, dar stabil şi sigur. Zăcăminte. Dar şi măgarul trage mai cu spor la cotigă, dacă vede in faţa lui la un metru, un lăstar verde şi apetisant, legat de oişte. Uneori, atat de marcaţi de termenul scadent, bankerii predau aurul din tezaure fără a-i legitima pe zei. Aşa s-a intamplat cu aztecii. Aşteptand tocmai să vină zeii pentru a-şi ridica aurul in anul 1 trestie, după calendarul lor, adică in anul 1519, l-au luat pe Hernando Cortes, misitul regelui Spaniei, drept trimisul zeului Quetzalcoatl, zeul şarpe, căruia i se inchinau. Pentru că venea dinspre est, avea barbă şi purta coif, asemeni zeului Quetzalcoatl, l-au intampinat cu onoruri, i-au predat fără să clipească aur in lingouri şi obiecte de artă ce au umplut pană la linia de plutire o corăbie ce a luat imediat drumul Spaniei. Cortez i-a asasinat pe credincioşi, pentru fanatism religios şi neglijenţă in serviciu, şi i-a mai amendat cu cateva corăbii de podoabe şi lingouri [182,11]. Cunoscandu-le această slăbiciune de proiectare, zeii ii manipulează pe oameni şi işi ridică birul de aur din bănci, cu mare discreţie, pentru a nu afla bursele că băncile sunt periodic golite de aur, precum fagurii, de miere, care apoi sunt puşi indărăt la incărcat. Procedura aleasă este interfaţa, omnipotenta interfaţă bună la toate. Interfaţa de serviciu in domeniul bancar este, după cum zicea Toni Victor Moldovan [30,334], marea finanţă evreiască, administratorul la vedere al Lumii Intraterestre, lumea lui ENKI. Dacă, Doamne fereşte se află, imediat urmează crahul financiar, oamenii sunt copleşiţi de depresie, se aruncă pe ferestre, cad şi opresc circulaţia automobilelor, producand morţi şi timpi morţi societăţii. Sunt puternic stresaţi, dar cand uită şi le trece, se apucă din nou de muncă şi cu timpul, aurul incepe să se adune la loc şi incarcă fagurii. Zeii au deci şi motive economice pentru a nu ni se arăta. Noi ne speriem, ne stresăm sau ne sinucidem, dar ei pierd aur... Biblia este o carte de referinţă, dar in configuraţia actuală e departe de a fi a tot cuprinzătoare. Poate pentru a nu ne impletici minţile, sau din restricţii tipografice, autorii au făcut totalul zeilor trecutului presumerian, sumerian, babilonian spre a incepe o nouă lume cu REPORTUL: ELOHIM (zeii). |
| Daca tot esti aici arunca o privire si la: | |||||||||
|
|
| |||||||
|
|
|||||||||
Copyright 2005-2018 © Editura MIRACOL SRL