|
Colectie: | Ghid spiritual | |
Format: | 14x20 | |
Nr. Pag.: | 200 | |
ISBN: | 978-606-639-027-9
; (,) | |
Limba: | Romana | |
Editia: | 1 | |
Data aparitie: | 2013 | |
Pret(Lei vechi): | 250000 (TVA9% inclus) | |
Pret(Lei): | 25 | |
Pret nou 2016 (lei): | 24.08 (TVA 5% inclus) |
|
Stoc: | epuizat | |
Descriptori: | | |
|
Cărţi pe care nu trebuie să le scăpaţi
Cărţi cu care va puteţi mândri
Hrană vie, o bicicletă, o carte bună, gândire pozitivă, energie holografică!
NIBIRU, Marduk, Planeta Crucii, Hercolubus, Eris, Omega, 2003UB313 Planeta cu 50 de nume
/ 0 /
Drunvalo Melchizedek studiaza constiinta pura si potentialul uman, de aproape patruzeci de ani. Cercetarea sa asupra redescoperirii corpului de lumina uman, asupra Mer-Ka-Ba si a felului în care Geometria Sacra este inclusa în cadrul corpului de lumina si al întregii creatii, a fost împartasita prin ateliere de lucru si carti - acesta fiind modul în care el a adus lumii viziunea Florii Vietii si a Mer-Ka-Ba.
Uroboros înseamna „cel care îsi devoreaza coada" si ilustreaza un sarpe care îsi înghite coada, formând astfel un cerc.
El este unul dintre cele mai stravechi simboluri mistice din lume, simbolizând natura ciclica a Universului, eterna reîntoarcere si cicluri care reîncep, de îndata ce se încheie. El mai poate ilustra ideea de unitate primordiala.
Imaginea sarpelui care îsi înghite coada este întâlnita, pentru prima oara, pe la începutul anilor 1600 î.Hr., în Egipt, ca simbol al Soarelui, reprezentând calatoriile astrului solar. De acolo, ea a trecut la fenicieni si apoi la greci, care i-au dat numele de uroboros - însemnând cel care îsi înghite coada.
In mitologie, uroborosul e un simbol al galaxiei Calea Lactee. Miturile se refera la un sarpe de lumina, care locuieste în ceruri. Privita din Centrul Galactic, din apropierea Sagetatorului, Calea Lactee seamana cu un sarpe ce îsi înghite coada. Filosoful Platon descria o fiinta care se devora pe ea însasi si care era prima vietuitoare din Univers. Era nemuritoare, avea forma unui cerc, fiind un animal perfect construit. Aceasta fiinta, probabil un uroborus, nu avea nevoie de ochi, pentru ca nu exista nimic în jurul ei, deci nu avea ce vedea; nu avea nevoie de urechi, deoarece nu avea ce auzi; si nu respira, fiindca în jurul ei nu exista atmosfera. Nu avea nici organe pentru a primi hrana, a o digera si a elimina resturile, dat fiind ca, fiind înconjurata de vid, nimic nu intra si nu iesea din corpul ei. Ea era astfel construita, încât pierderile organismului ei reprezentau propria hrana. Creatorul lumii nu a înzestrat, cu mâini, pentru ca aceasta fiinta primordiala nu avea nici ce sa ia si nici de cine sa se apere. Desi nu avea picioare, se putea misca, dar numai în cerc, devorându-si coada.
In gnosticism si în alchimie, simbolul reprezenta ciclicitatea vietii si unirea contrariilor. El mai simboliza transcenderea dualitatii, fiind înrudit cu zeul
solar Abraxas, si semnifica vesnicia si sufletul lumii. In alchimie, el mai reprezinta spiritul lui Mercur (substanta ce se infiltreaza în întreaga materie), simbolizând vesnica reînnoire (sarpele fiind adesea privit ca un simbol al învierii, întrucât pare sa renasca neîncetat, atunci când napârleste), ciclul vietii si al mortii, armonia si fortele opuse. El uneste fortele contrarii- mintea constienta si cea inconstienta. Alchimic vorbind, uroborosul mai este folosit ca glifa purificatoare. In cartea de alchimie Chrysopoeia (producerea aurului), a Cleopatrei, exista un desen al uroborosului, care ilustreaza sarpele ca fiind jumatate lumina si jumatate întuneric, evocând simboluri ca Yin si Yang, ce ilustreaza natura duala din toate lucrurile - si, deosebit de important, faptul ca aceste doua energii contrarii nu sunt în conflict.
Cartea este în principal centrata în jurul ideii ca „totul este una" - concept ce este înrudit cu întelepciunea hermetica.De multe ori, uroborosul poate fi si o metafora a auto-reflexiei, a meditatiei si auto-analizei, ce sugereaza recrearea sinelui, permanenta reîntoarcere si reînnoire.
|
|