|
Lecturi on line Cei doi termeni ai titlului au o semnificaţie unanim acceptată, dar eronată. Materializarea ar trebui să definească fenomenul in urma căruia se crează materie. Adică o cantitate de substanţă vizibil şi palpabil academic, cu proprietăţi fizice şi chimice atestate: densitate, volum, culoare, gust, miros, ph etc. In dematerializare substanţa ar trebui să ia calea inversă, adică să dispară, să se neantizeze. Să rămană doar credibilă fiind invizibilă, incoloră, inodoră, insipidă, rafinată, dispersată adică imperceptibilă. Eroarea a devenit acum clară. Ce se intamplă la dematerializare? Se trece din domeniul atestat de fizică in cel susţinut de mistică? In realitate duetul materializare-dematerializare trebuie inlocuit cu altă expresie. Aceea de schimbare a stării de agregare [150,(33)]. Un spectru restrans al categoriei extrem de largi a definiţiei de energie. Deci o subcategorie a energiei se defineşte in mod uzual prin termenul de materie. Unde incepe şi unde se termină materia? Ce defineşte apariţia şi dispariţia materiei, deci dematerializarea? Principiul I al termodinamicii ne obligă să acceptăm o transformare fără pierderi chiar şi in cazul dematerializării. Mai bine zis dematerializarea nu poate fi definită decat ca o transformare fără pierderi de la o calitate la alta. In stările de agregare solidă, lichidă, gazoasă energia (materia) nu se defineşte in mod uzual prin lungime de undă, frecvenţă, ci prin parametri fizici menţionaţi anterior densitate, duritate, volum, temperatură, culoare, gust etc. După aceste precizări va fi uşor de inţeles şi acceptat faptul că dematerializarea inseamnă o schimbare a caracteristicilor fizice ale materiei: densitate, volum, culoare, gust, miros, ph in energie ce poate fi definită prin lungime de undă, frecvenţa de vibraţie, amplitudinea undei. Omul practică in viaţa cotidiană o seamă de schimbări intr-un sens sau in altul pe scara generală a frecvenţelor. Vorbirea, adică emisia de sunete articulate in cuvinte şi fraze este un prim exemplu de ipostază in care omul face o transformare a energiei de care dispune in energie sonoră, audio. Ca dovadă, vorbitul este o indeletnicire obositoare cu consum insemnat de energie. Cand un om vorbeşte prea incet starea sa este echivalată cu epuizarea fizică şi i se dă hrană. Chiar şi atunci cand au forţe depline undele sonore ale vocii omeneşti nu pot străbate mai mult de 150 de metri şi sunt amortizate. Drumul invers, atunci cand auzim un mesaj transmis de un partener, echivalează cu transformarea in sens invers a energiei auditive. Despre dispozitivele necesare modulării-demodulării vom discuta mai jos. O altă formă de emisie energetică pe care omul o practică aproape fără să ştie este energia emisă prin privire de ochi (101). Privirea poartă o mare cantitate de energie şi chiar transmite o sumă de sugestii reflectand atitudinea sau natura gandurilor ce se produc in mintea emitentului. Se spune despre ochi că reflectă cel mai fidel starea de spirit a omului. Este acceptat de lumea ştiinţifică faptul că privirea reprezintă calea preferenţială prin care omul primeşte stimuli de la mediul inconjurător (cca80%). In sens invers, ochiul-emitent energetic, părerile sunt mult mai precaute şi pe bună dreptate. Mijloacele noastre de cuantificare şi percepţie a energiilor de tip radiaţie sunt mai precare chiar decat ale animalelor. Cainele nu poate susţine privirea stăpanului, vrăbiile işi iau zborul dacă se simt privite. Din anul 1876 cand A.G. Bell a inventat telefonul, distanţa de 150 de metri la care poate fi auzită vocea unui om puternic, a inceput să crească necontenit. După ce planeta a fost impanzită cu stalpi şi fire, canale şi cabluri s-a comis pasul hotărator spre undele radio. Energia şi buna dispoziţie a crainicului sunt transformate de laringe in voce, preluată de microfon, transformată in undă electromagnetică, aşezată pe o undă purtătoare, transmisă in eter, captată de un satelit geostaţionar, retransmisă pentru ascultătorii de la antipozi, recepţionată de o antenă, despachetată de unda purtătoare şi trecută printr-un difuzor. Oriunde ne-am afla, pe Pămant, pe Lună, acasă, pe Everest vocea crainicului ne ajunge in urechi. Ce spune a devenit neesenţial. Importantă este teletransmisia. Cu o tehnologie mai rafinată, dar cu curajul succesului audio, aparatul de filmat s-a metamorfozat in cameră de luat vederi, imaginea a fost digitizată şi transformată intr-un şir de date, transpuse tot pe o undă purtătoare. Pachetul pleacă in eter şi conţine componenta audio şi componenta video. Poate fi recepţionat de oricine are o antenă şi a plătit taxele ca să vadă, apoi urmează operaţiunea inversă de separare a undei purtătoare. Semnalul util este preluat intr-o instalaţie complicată cu care se recompune imaginea iniţială, evident după ce aţi mai plătit o taxă de decodare. Instalaţia este complicată dar rapidă, fluxul de imagine derulandu-se la receptor cu o intarziere imperceptibilă, practic sincron cu evenimentul captat. Dacă tot s-a făcut transmisia ar fi păcat să se piardă ceva şi se face o inregistrare. Ea va servi posterităţii, dar pană atunci poate fi folosită In orice scop, depinde ce conţinut are. Pe noi ne interesează insă starea de agregare a informaţiei. Acum e arhivată, un fel de conservă, deci are altă stare de agregare, este din nou materializată cu alţi parametri, alte proprietăţi, altă undă purtătoare de fapt un suport, un disc, o bandă magnetică, sau un Compact Disc. Pentru a fi re?nvigorată informaţia arhivată trebuie trecută prin instalaţii speciale de redare. Deci informaţia, poate reinvia oriunde este o astfel de instalaţie. Şi astfel se imbină plăcutul cu utilul. Adică arta, ştiinţa, cultura, muzica cu comercialul şi prosperitatea. Transferul de mesaje este de fapt transport de energie, altfel spus teleportare a unei categorii de unde. Pentru inceput unde audio, apoi video. Omenirea nu putea incepe testele de teleportare cu nave escortoare de mii de tone, cu oameni la bord, cum a procedat Einstein la Philadelphia in 1943! De altfel testul a fost pe deplin edificator, drept pentru care nu s-au mai inregistrat recidive. Să lăsăm lucrurile aşa cum sunt, pentru că In anul 2000 un grup de savanţi japonezi au anunţat cu mare satisfacţie şi modestie teleportarea unui foton. Deci in cele din urmă adevărul va ajunge deasupra, adică şi la noi. Pentru a ieşi la suprafaţă adevărul trebuie să parcurgă intotdeauna un lung lanţ de conexiuni intre indivizi diferiţi. Similar, stabilirea unor conexiuni intre neuronii aceluiaşi individ inseamnă aducere aminte. Cand vom invăţa să percepem tot ce ne compune, ne determină şi ne inconjoară ca pe o interferenţă de vibraţii, vom reuşi să inţelegem versatilitatea, funcţionalitatea şi complexitatea mediului in care trăim. Dacă acceptaţi că tot ce ne inconjoară este materie, adică energie, adică undă, veţi admite că orice transport de energie este inceputul operaţiei de teleportare. Oricum terminologia domeniului va trebui drastic raţionalizată. Epoca informaticii a netezit rapid şi trainic drumul ?nţelegerii in masă a mesageriei cu trenuri de biţi, compunerea şi descompunerea datelor pentru teletransmisie, deci ?n neuronii informaticienilor conexiunile se pot produce fără cusur. Faxul a ajuns un aparat electrocasnic. Un domeniu care practică deja dematerializarea-teleportarea-materializarea este tipărirea ziarelor. Marile publicaţii, cu tiraje importante, ce trebuie dispersate pe teritorii largi se realizează după următorul algoritm: Redacţia pregăteşte ziarul ?n integralitatea lui; la tipar se imprimă doar tirajul necesar pe plan local; ziarul este transmis apoi pe cale electronică la mii de kilometri depărtare, unde se reconverteşte in forma materială cerută de rotativă şi se tipăresc tirajele necesare. A fost evitată manipularea cantităţii aferente de hartie şi mai ales timpul de transport. Tehnologia permite deci apariţia aceluiaşi ziar la ora micului dejun pe oricare din fusele orare ale planetei. Cititori să aibă! Aparatele fotografice şi camerele video digitale au redus durata procesului de la reporter la cititor la nivel de secunde, dacă se introduce in circuit şi un satelit de telecomunicaţii. In circuitul manipulării este cuprinsă informaţia, datele, imaginile. Ele sunt forme de energie, deci de materie. Pe de altă parte biologia a progresat in paralel, adică tocmai la timp, pentru a descoperi ce este esenţial atunci cand trebuie transmis un mesaj genetic in cele două componente ale sale, transmisia la distanţă sau transmisia peste timp: ADNul. Să vedem in ce stadiu se află manipularea materiei vii. Premisa succesului unei teletransmisii este conciziunea mesajului. Aceasta este calitatea esenţială a ADNului. Este expresia optimizată a caracterelor de structură şi funcţionalitate a unei alcătuiri biologice, coletul de ştafetă ideal. Veriga intarziată este constituită de decodoare, modulatoare şi demodulatoare. in acustică trecerea de la undă electromagnetică la undă sonoră se face prin ansamblul bobină, miez de fier, membrană. in video după pregătirea semnalului pentru transmisie lucrează antenele emiţătoare, unda electromagnetică obţinută este direcţionată spre receptor. Acolo demodularea presupune un proces invers, iar vizualizarea se produce prin exploatarea calităţii de luminescenţă ale unor substanţe. Un tren de biţi (90) dirijat (deflectat) pe orizontală şi verticală aprind pentru un scurt timp stratul depus pe ecran spre a crea imaginile purtate de semnal. De 50-80 de ori pe secundă fiecare pixel de ecran este refrişat cu o nouă stare aprins sau stins. Astfel noi urmărim cu sufletul la gură de emoţie cum steroizii lucrează pe scheletul lui Rambo şi cum duşmanii lui de moarte işi primesc pumnii uneori vizibil aşteptaţi. Fiecare pumn dat inseamnă milioane de semnale vehiculate. Dacă receptorul este color totul se multiplică cu trei. Semnalul, spotul electronic, straturile fosforescente. Trei, de le Sfanta Treieme, care acum inseamnă culorile fundamentale albastru, galben, roşu. Preţul este expunerea frontală la radiaţia tunului catodic din televizor care după ce impresionează ecranul ne străbate şi trupul creind interferenţe nedorite. Evident atacul se recepţionează prin chakre. Dacă vi se pare complicat, g?ndiţi-vă că aşa funcţionează şi ochiul, şi că la unele şcoli aceste lucruri se invaţă cu temeinicie. La unele. Telespectatorul nu trebuie să cunoască schema electronică a receptorului său, după cum nici locatarului de la etajul zece nu i se cere să ştie schema cinematică a macaralei cu care i-a fost construit apartamentul. Pe această cale riscul e unul singur: atunci trebuie crezut şi preotul. Transmisia se face practic ?n timp real, dar c?nd se pune problema stocării informaţiei transmise, atunci ne dăm seama că e enormă. Capacitatea de inmagazinare pune acum probleme. Ştim cu toţii că o bandă magnetică video inmagazinează cam două ore de transmisie. Deci mesajul transmis şi in special cel inregistrat, trebuie să fi cat se poate de concis. Din alt unghi, să analizăm ce e mai rentabil să transportăm (teleportăm) un stejar de 100 de ani sau o ghindă? Ambele alternative au avantaje şi dezavantaje uşor de intuit. Dar analizaţi in ipoteza in care timpul nu contează (nu ne presează). Ce este mai rentabil, pentru că in ultimă instanţă totul se reduce la rentabilitate, să teleportăm un om sau o celulă? In acest caz coletul optim ar fi gigantica moleculă a ADNului uman structurată, după cum se ştie deja, in 46 de cromozomi, alcătuiţi din cca 30000 de formaţiuni numite gene, pe baza unui lanţ de aproape trei miliarde de litere chimice A, C, G, T (adelină, citozină, guanină, timidină), care sunt fiecare la randul lor catene proteice. Scanarea şi digitizarea unei astfel de structuri nu ar mai fi o problemă insurmontabilă, de vreme ce harta genomului uman este configurată, adică se cunoaşte poziţia fiecărui component. Transmiterea in sine a informaţiei, e un lucru uzual. Mai dificil ar fi ca după recompunerea celulelor, cu cromozomii lor, cu zecile de mii de gene, cu miliardele de ansambluri proteice, in deplină concordanţă cu harta ADN şi varsta subiectului, la final rezultatul să-şi vorbească incă limba maternă. Dacă vi se pare prea complicat să incercăm să rezolvăm altă problemă. Un turboreactor are cca un milion de repere. Fiecare in parte are o compoziţie chimică, o structură, o configuraţie fizică, adică un proiect. Toate acestea sunt tabelabile, desenabile, descifrabile deci şi teleportabile. Chiar şi prin fax. La receptor fabrica respectivă, atestată in prealabil şi cu licenţele achitate, va putea după descifrarea proiectelor să inceapă materializarea, producţia. Dacă totul merge bine, şi nu s-au amestecat hackerii, la final avionul va cere cherosen şi va zbura. Soluţia transtemporară este practicată, piramidele au conservat milenii, seminţe de cereale, iar mumiile neviolate ar fi trebuit să conserve celulele faraonului anonim ce după rehidratare să poată fi relansate la viaţă. Teleportarea la mică distanţă este de asemenea uzuală atunci cand nu se interpun bariere prezervative sau cand se preferă fertilizările artificiale. Mai răman două probleme: optimizarea dimensională a coletulul şi mesageria cosmică la mare depărtare. In privinţa coletului avem de plătit daune la dreptul de autor al creatorului pentru păcatele hibridării repetate şi inconştiente la care ne-am dedat, ceea ce a umflat dimensiunea ADNului. Rafinarea genetică este pentru pămanteni o problemă prohibită asimilabilă fascismului. Oricum tehnica şi realizarea ei ar insemna iezere de foc pentru care nu primesc autorizaţie de funcţionare decat ingerii. Dacă pe păm?nt oamenii au pus la punct sisteme de poştă pneumatică mai mult ca sigur că se poate lucra şi cu poştă In vid cosmic. Mesageria prin meteoriţi sau asteroizi ar rezolva cel puţin pentru o perioadă necesităţile imediate. Decodoarele ?n această situaţie ar fi supele oceanice. In alt plan populaţiile de născătoare virgine, protejate altădată prin grija lui Moise, iar azi prin legile antihărţuire sexuală, ar aştepta aliniate la start, producand cate un ovul pe lună. Cand apar incidente se trimit mesageri, la vedere sau sub acoperire. Ei aduc materialul săditor in termose cu termen de garanţie (107). Desigur orice sistem am pune noi oamenii la cale, in raport cu cel demiurgic, ar avea alura unui motor care porneşte la manivelă, pe langă altul ce răspunde la telecomenzi. Am reuşit să demonstrăm că se poate, fără a inţelege ce facem! |
| Daca tot esti aici arunca o privire si la: | ||||||||
|
|
| ||||||
|
|
||||||||
Copyright 2005-2018 © Editura MIRACOL SRL