|
Lecturi on line Unul dintre cei mai interesanţi clarvăzători ai secolului XX a fost EDGAR CAYCE. A trăit între 1877-1945 în Kentucky SUA. Fără o instrucţie specială, practicând meseria de fotograf, a avut o activitate mediumatică surprinzătoare prin manieră şi conţinut, începand din copilărie până în ultimul moment al vieţii. Comunicările sale răspunzând de fiecare dată unor solicitări concrete, aduceau soluţii uimitoare în special în diagnoza şi terapia unor cazuri nerezolvate de autorităţile medicale ale timpului. În toate situaţiile gradul său de implicare rămânea nul deoarece niciodată nu cunoştea nici intrebarea nici răspunsul, toate transferurile de informaţii efectuându-se într-o stare echivalată cu transa hipnotică. Textele obţinute în aceste ipostaze au fost ulterior catalogate, clasificate şi studiate constituind un tezaur de cca 40000 de lecturi la dispoziţia familia şi apoi a Fundaţiei Edgar Cayce din Virginia Beatch. În timpul unei astfel de şedinţe întrebat despre procedeul la care recurge pentru a răspunde la întrebările ce i se pun, a răspuns prompt fără a şti ce spune: " sunt în măsură să intru în contact cu orice minte omenească vie şi să folosesc informaţiile conţinute în ea". Vizibili stânjeniţi, celebrii Louis Pauwels şi Jacques Bergier [139, 337] în anul 1960 propuneau o explicaţie nesigură :"Era poate vorba de o inteligenţă diferită care se anima atunci când Cayce işi folosea toate cunoştinţele circulând în omenire, la fel cum e folosită o bibliotecă, dar aproape instantaneu sau cel puţin cu viteza luminii sau a electromagneticii." Din perspectiva anului 2000 noi realizăm instantaneu că Cayce în 1940 formulase de fapt definiţia INTERNETULUI. Din postura de server, mintea i se transforma într-un veritabil motor de căutare, în toate mediile compatibile (minţi omeneşti vii), căuta răspunsul la ìntrebarea formulată şi îl aducea solicitantului! Avansam în (14) că Internetul ar fi o invenţie provenită dintr-o ţară numită Xxalia, fără a fi putut preciza şi constelaţia! În mişcarea sa electronul gravitează pe orbită în jurul nucleului, fără a putea fi localizat cu precizie. Se ştie doar că este undeva pe sferă. Când fizicianul german Werner Heisenberg emitea în 1927 principiul incertitudinii, recunoştea că nu putuse statua destinul electronului. E ca şi cum electronul este simultan pretutindeni. întregul orbital e al său, îl bântuie. Pentru savant timpul particulei trecut-prezent-viitor este condensat într-unul singur - prezent. Winston Churchill credea şi el că dacă vezi suficient de mult în trecut şi suficient de mult în viitor e ca şi cum ai percepe totul în prezent. Cu această convingere el a condus guvernul de coaliţie al Marii Britanii în perioada 1940-1945. Dar premiul Nobel l-a primit pentru opera literară. Mi se pare corect, însă resimţim regretul că nu-i cunoaştem talentul scriitoricesc! Un atlet aleargă în proba de 5000 de metri pe un stadion. Are de parcurs 12,5 ture în cca 14 minute. După şase ture, un spectator ce urmăreşte cursa din tribună, are o percepţie a trecutului deoarece cunoaşte timpul realizat de 6min 35,4 secunde. Observând dinamica atletului, el se poate considera un mic Churchill profeţind timpul în care va termina cursa şi chiar locul ocupat la sosire. Pământul gravitează în jurul Soarelui efectuând o rotaţie pe an. Deci un astronom nu poate studia mai mult de 50-60 de rotaţii. Cometa Halley apare în zona de vizibilitate a Terrei cam la 76 de ani deci un om o poate observa în cel mai fericit caz de două ori. Acum putem concluziona. Oamenii cunosc teoretic cicluri ce se desfăşoară în intervale de timp cuprinse între 10-10 secunde durata de viaţă a unor particule elementare şi 25000 de ani durata unei precesii cosmice. O particulă nu poate deci avea percepţia unei secunde, pentru ea această unitate de timp frizează eternitatea. Un calcul simplu ne arată că o secundă pentru particula amintită echivalează cu 3153 de ani pentru un om. Tot aşa un fluture nu cunoaşte ciclul zi - noapte, iar bostanul nu percepe alternanţa anotimpurilor. În aceeaşi situaţie este omul faţă de fenomenele cu un ciclu de apariţie mai mare decât viaţa sa. Chiar dacă se poate documenta, din această postură omului îi este imposibil de a transcede astfel de evenimente prin mijloacele uzuale. O voce autorizată având această cunoaştere, desigur obţinută direct de la sursă şi nu pe cale deductivă, se străduia să ne capteze atenţia: (2 Petru 3,8) "Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi." |
| Daca tot esti aici arunca o privire si la: | ||||||||||
|
|
| ||||||||
|
|
||||||||||
Copyright 2005-2018 © Editura MIRACOL SRL